Voci pentru România

Autor: Anamaria Blanaru, Voci pentru România

Dana Ionescu: Nu am înţeles niciodată de ce există o teamă reală faţă de cei care au emigrat. De ce nu li se cere părerea, de ce nu sunt implicaţi. Emigranţii nu sunt repetenţii societăţii; sunt oameni care au vrut altceva de la viaţă, care şi-au asumat un parcurs deloc facil, care au luat cu ei ţara. Un emigrant are, de cele mai multe ori, două familii de întreţinut: cea de aici şi cea de „acasă”, cea rămasă în ţară.

 Dana Ionescu părăseşte doar teritorial România şi o viitoare carieră academică ca istoric pentru a deveni primul emigrant român care predă Istoria Canadei, în ţara de adopţie. Ceea ce impresionează în „istoria” sa este conştientizarea obiectivă, din prisma celui „din afară”, a faptului că România, prima casă de altfel, trebuie să rămână o parte din educaţia copiilor născuţi sau crescuţi într-un teritoriu străin. Acţiunile umanitare pe care le coordonează, de la Şcoala românească din Montreal la Acţiunea „Să-i ajutăm să viseze” – proiect de strângere de fonduri pentru copiii români defavorizaţi – demonstrează încă o dată că naţionalitatea nu este o chestiune teritorială, ci de asumare a unei identităţi.

 

Sunteţi singurul emigrant care predă Istoria Canadei în Montreal. Având în vedere experienţa din sistemul de învăţământ românesc, dar şi din mediul de cercetare academic, cu ce schimbări majore v-aţi confruntat în Canada?

Acum aproape zece ani, când am intrat în învăţământul canadian, eram singurul emigrant care preda istoria Canadei în Montreal. Era şi o formă de mândrie, dar eram şi conştientă de misiunea destul de grea pe care o aveam; aceea de a demonstra că şi noi, emigranţii, suntem capabili să le înţelegem şi să le predăm istoria. A preda istoria ţării de adopţie a fost misiunea pe care mi-am asumat-o chiar înainte de plecarea din ţară. Îmi amintesc foarte bine interviul pe care l-am susţinut la consulatul candian. Mi s-a pus direct întrebarea: ce veţi face acolo? Am răspuns, cu semeţia tinereţii, că voi preda istoria. Nedumerirea celui care îmi lua interviul a fost şi mai mare.

Cu ce am plecat şi care au fost schimbările majore cu care m-am confruntat în ţara de adopţie? Am plecat, în primul rând, cu o formaţie academică solidă, fiind conştientă de acest fapt. În studenţie şi puţin după, am stat în preajma unor istorici de renume, de la care am învăţat rigoarea şi am înţeles diferenţa între profesorul de istorie şi istoric. Amintesc aici pe profesorii Ioan Caproşu şi Alexandru Florin Platon. Ca student, mă îndreptam spre cercetare.  Intrasem deja pe uşa din faţă a cercetării; am lucrat mult în arhivă (de fapt, cea mai mare parte din anii studenţiei acolo mi-am petrecut-o), ajunsesem să stăpânesc fără greşeală tehnicile asociate cercetării specifice istoriei moderne (în special paleografia chirilică din secolul al  XIX-lea). Dragostea pentru istoria descoperită în documente m-a dus spre analiza istorică a societăţii româneşti în curs de modernizare, alegând ca teză de licenţă Statul social şi economic al alogenilor din Moldova secolelor XVIII-XIX . Era un subiect unic pe atunci, care a tras atenţia istoricilor, fapt pentru care am început să particip la congrese şi conferinţe la Iaşi, Cluj, Bucureşti, am început să public în reviste de specialitate. Din anul 1996 am fost redactor-colaborator la „Revista de Istorie Socială”. Au fost ani frumoşi, ani de studiu aplicat

Cu toată această rigoare şi iubire pentru istoria adevărată, am trecut într-o zi Oceanul. Am început, la numai şase luni de la venirea în Canada, un masterat în comunicaţii internaţionale. Voiam să diversific preocupările, să-mi lărgesc cunoaşterea. Cu această ocazie, am avut şansa să cunosc un om de mare valoare intelectuală şi de o mare frumuseţe interioară, pe doamna Gina Stoiciu. Ea a fost cea care mi-a condus lucrarea de masterat şi care, de atunci şi până acum, mi-a rămas aproape, acompaniindu-mă în reuşită dar şi în eşecul inerent emigrării.  Apoi am decis să intru în învaţământ, hotărâtă fiind să predau istoria. A fost un parcurs un pic riscant, dar până la urmă, am reuşit. Despre schimbările cu care m-am confruntat aici nu aş putea spune că au fost majore. A fost, mai degrabă, o adaptare. Dar atunci când ştii ce poţi, când ai o formaţie academică serioasă, adaptarea vine de la sine. Nu a fost uşor pentru că la Iaşi predasem un an la Colegiul „Costache Negruzzi”. Performanţa copiilor de acolo nu am regăsit-o aici. În Canada accentul se pune pe gestiunea clasei, pe calităţile de pedagog şi mai puţin pe cunoaşterea academică a profesorului. Trebuie să te limitezi la ce au elevii nevoie pentru examen, să nu depăşeşti cadrele cunoaşterii lor. Rişti să te plasezi în afara sistemului şi să fii respins de elevi. Nu eşti apreciat pentru ceea ce ştii ca specialist, eşti apreciat pentru cum îţi gestionezi clasa.

Aici poți citi interviul în întregime!

 

[facebook]

2 Comments
  1. Maria Dana Pop 8 years ago

    Am citit cu atata bucurie in suflet acest articol, parca mi-a crescut din nou speranta(care mereu sta ascunsa in sufletul meu) ca Romania va fi o tara de succes, cu oameni deosebiti si extraordinar de inteligent educati. Anamaria, sincerele mele felicitari pentru curajul de a urma aceste studii. Este absolut impresionant!! Multa bafta in realizarea tuturor planurilor tale de viitor!

  2. Cris 7 years ago

    Ceea ce face Ana Maria pentru copiii romani defavorizati este un lucru deosebit DAR asa ceva e foarte rar la emigranti! Si o spun cu tristete din proprie experienta – sunt multi emigranti care vorbesc asa de urat despre tara si romani… Ii apreciez pe cei care inca mai au sufletul acasa, si mai mult – care vor sa ajute. Dar sunt prea putini din pacate

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Contact

We're not around right now. But you can send us an email and we'll get back to you.

Sending
© 2017, All Rights Reserved. Global Romanian Society of Young Professionals (GRASP). All ideas, service marks, trademarks and registered items are the sole and exclusive property of GRASP unless otherwise noted. All rights are reserved.

Log in with your credentials

Forgot your details?