Protestele prin ochii GRASP

Iata cum percep cinci dintre membrii GRASP din patru tari diferite protestele din Romania:

Alice Teodorescu, Amsterdam, Olanda

Am urmarit si înca urmaresc cu interes ceea ce se intampla in tara si, sincer, imi pare rau ca nu sunt acolo pentru a lua ”pulsul” evenimentelor ”la cald”, cu ochii mei. Fiind absolventa de comunicare si studenta la un master de media, stiu cat de inselatoare pot fi apele medierii si ale mediatizarii. Insa un lucru e clar, social media vuieste, blogurile vuiesc, strada vuieste. Ma bucur ca atmsofera s-a dezmortit, ma bucur de faptul ca ne-am amintit ca totusi avem o voce si ca inca putem participa la un exercitiu democratic asa cum este, sau ar trebui sa fie, protestul (evident pasnic). Insa ceea ce inca lipseste este privirea de ansamblu, gandirea pe termen lung, puterea acelei ”opinii publice” care poate rasturna o situatie si care la noi nu prea exista…Dar ce se intampla, personal, ma umple de speranta si ma face sa cred ca schimbarea se poate produce, daca exista dorinta si exista o majoritate. Ma face sa cred ca oamenii au deschis ochii si urechile si isi doresc un ”mai bine” concret, pentru care, insa, e mult de munca. Eu sunt dispusa sa muncesc si vreau sa cred ca de data asta nu sunt singura.

Raluca Teodor, Bucuresti, Romania

Am resimtit agitatia ultimelor zile intens: indemnuri de a iesi in strada, tensiune in tample, vuiet de ambulante, devorat articole din medii cat mai variate si cu opinii cat mai diverse, discutii aprinse, framantari interioare…

Faptul ca atata lume este preocupata de calitatea democratiei in Romania si de situatia sa economica, este, cu siguranta, un fapt pozitiv.

Faptul ca o serie de cetateni protesteaza este un exercitiu sanatos al democratiei, iar in contextul masurilor de austeritate luate, acest lucru pare chiar firesc. Totusi, aceste evenimente ma contrariaza si am senzatia ca nemultumirile reale ale cetatenilor sunt transformate in mesaje contradictorii, doleante care odata satisfacute  ar putea duce cel mult la o refulare, nu si la o imbunatatirea a situatiei actuale a tarii.

Prin urmare, sunt contrariata nu de faptul ca lumea protesteaza, nu de dispretul fata de clasa politica, ci de faptul ca romanul nu se uita mai intai la el, inainte de a scanda impotriva altora. Ce facem noi in fiecare zi pentru ca Romania, cu politicienii sai cu tot, sa fie un loc mai bun? In ce masura suntem capabili de a trece de la stadiul de carcotasi la cel de cetatean activ care nu isi aduce aminte ca e cazul sa participe doar atunci cand ii ajunge cutitul la os? Asteptam, oare, in continuare marea cu sarea de la stat ?

Sunt la fel de contrariata de faptul ca aceste proteste nu au un mesaj coerent, constructiv, iar o parte din cei aflati in strada si care ar trebui sa aiba o viziune, nu vin de fapt cu o propunere concreta, cu o alternativa. Ori acest « Jos…escu », coroborat cu scandarile impotriva intregii clase politice, pare rupt dintr-o schita de Caragiale : ii dam pe unii jos ca sa vina ceilalti, pe care ii hulim in egala masura (teoretic) sau ii dam jos pe toti si apoi,…mai vedem noi ce vom face. Romania pe care mi-o doresc si pentru care lupt nu este o astfel de Romanie fara viziune!

Vreau sa cred ca exista suficienti romani care duc o “revolutie” zilnica, care construiesc  cu rabdare si  cu perseverenta o Romanie mai buna, mai putin corupta, mai educata, mai democratica si care stiu ca asta nu se va intampla de azi pe maine, nici macar in urma unor miscari de strada. Cand vom avea cetateni mai buni si mai implicati, din randul lor se vor ridica si politicieni de alta calitate  si institutiile publice vor functiona mai bine.

Eliza Galos, Londra, Marea Britanie

Am plecat din Romania de mai bine de 5 ani si pana acum niciodata nu am simtit mai activa, de la departare, societatea civila din Romania. Consecintele protestelor sunt si dialogul, analiza, introspectia si sugestii de solutii sustenabile pentru Romania. Am fost la protestele organizate la Londra, care m- au incarcat de energie pozitiva si de idei de proiecte. Desi pana acum am participat la numeroase evenimente ale comunitatilor romanesti din mediul academic si de afaceri din Londra si Oxford, insa nu am mai intalnit niciodata discutii mai serioase despre viitorul Romaniei si despre ce pot face cetatenii ei.

Aceste proteste pot fi o sansa de revigorare a societatii civile. Oamenii isi dau seama ca nu trebuie sa astepte solutii de la politicieni. Au avut loc discutii ad hoc despre monarhie si republica, sectoare strategice de investitii din Romania, criterii de conduia pentru politicieni, democratie participativa.

Anca Ghinea, Bucuresti, Romania

Protestul, ca forma de manifestare  a libertatii de exprimare in fata unor realitati ce au creat nemultumiri,  indica dintr-un anumit punct de vedere trezirea vocii unei parti a societatii civile. Intr-o anumita masura, devenise previzibil. Forma insa a degenerat grav pe alocuri.

Exprimarea nemultumirii este o etapa. Cred ca solutia apare insa in faza in care fiecare dintre noi ne asumam intr-un mod mult mai responsabil si sustinut, calitatea de cetatean activ, constructiv, de contributor etic si cu adevarat profesionist care se reflecta in calitatea rezultatelor activitatii noastre de care beneficiaza si ceilalti membrii ai societatii.

Cand fiecare dintre noi in locul timpului petrecut culpabilizand vom prefera sa fim trezi sa fructificam oportunitati, sa aducem initiative si inovatii in zona noastra de interes si mai ales cand vom considera firesc sa accesam prin autoinformare autentica si discernamant aspecte economice, legislative si de politici publice aplicate in diverese contexte istorice nationale si internationale, vom fi facut cu totii un pas inainte.

Ulterior, solidari, acceptand ca societatea o construim impreuna, putem prin dialog real si constant cu clasa politica sa gasim solutiile cele mai potrivite de ale caror efecte sa ne bucuram cu totii.

Radu Tatucu, Boston, SUA

Am urmarit cu mare interes evolutia evenimentelor recente din Romania. In aceasta perioada extrem de dificila pentru Romania si pentru noi toti, insusi fundamendul democractic a fost testat. Intr-o tara cu adevarat democratica, dreptul la libera exprimare si dreptul de a protesta pasnic sunt drepturi fundamentale. Ce m-a intristat insa a fost deturnarea protestelor de catre diverse grupuri de interese, care le-au deligitimizat, precum si lipsa unui mesaj unitar din partea protestatarilor care sa demonstreze ca se gandesc mai mult decat doar la interesul propriu. Piata Universitatii azi este o palida umbra a Pietei Universitatii din anii 90 si a devenit din pacate un loc de adunare unde toata lumea isi spune „off”-ul, insa putina lume face eforturi pentru a dezvolta un mesaj constructiv care sa adreseze cu adevarat problemele fundamentale ale societatii romanesti.

Toate acestea mi-au dovedit inca o data ca schimbarea adevarata nu poate veni prin incendieri de magazine, prin legalizarea marijuanei, prin protestatari platiti sa protesteze, fara sa stie impotriva cui sau de ce exact protesteaza. Ea nu poate veni decat in momentul in care fiecare dintre noi isi asuma responsabilitatea de a fi parte din aceasta schimbare. Stiu ca este un proces lung si adeseori anevoios, insa merita din plin si doar impreuna vom reusi!

 


0 Comments

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Contact

We're not around right now. But you can send us an email and we'll get back to you.

Sending
© 2017, All Rights Reserved. Global Romanian Society of Young Professionals (GRASP). All ideas, service marks, trademarks and registered items are the sole and exclusive property of GRASP unless otherwise noted. All rights are reserved.

Log in with your credentials

Forgot your details?